24 martie - Ziua Mondială de Luptă împotriva Tuberculozei
SLOGAN: „NOI VREM O LUME FĂRĂ TUBERCULOZĂ!”
Conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în fiecare an, 24 martie marchează Ziua Mondială de Luptă împotriva Tuberculozei, urmărindu-se astfel sensibilizarea populaţiei generale şi a autorităţilor implicate în luarea deciziilor privind această problemă importantă de sănătate publică.
24 martie comemorează ziua în care dr. Robert Koch (în anul 1882) a prezentat, la Berlin, rezultatele cercetărilor sale privind agentul patogen al tuberculozei. Descoperirea lui R. Koch a deschis drumul către diagnostic şi tratament, deşi medicaţia antituberculoasă eficientă nu a apărut decât după anul 1950.
Tuberculoza (TBC) este o boală transmisibilă gravă produsă de un microb numit bacilul Koch (mycobacterium tuberculosis) şi poate afecta persoane de orice vârstă şi categorie socială. Boala se localizează mai ales la nivelul plămânului, dar şi la nivelul oaselor, rinichilor, ganglionilor limfatici, organelor genitale.
Principala sursă de infecţie o constituie bolnavul de tuberculoză pulmonară activă, care elimină prin spută bacili Koch. Când aceste persoane tuşesc, strănută, vorbesc, cântă sau scuipă împrăştie în aer milioane de bacili pe care persoanele din jur îi inhalează.
Nu toţi cei infectaţi cu bacilul Koch se îmbolnăvesc de tuberculoză imediat, ei pot dezvolta boala mai târziu, în condiţiile în care rezistenţa organismului scade. O serie de factori pot favoriza instalarea bolii: condiţiile socio-economice precare (sărăcia), standardul igienic şi cultural, alcoolismul, tabagismul, surmenajul fizic şi intelectual, existenţa bolilor cronice (diabet zaharat, leucemii, cancer). Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA au un risc mai mare de a se îmbolnăvi de tuberculoză.
Simptomele tuberculozei sunt în general nespecifice: subfebrilitate, tuse supărătoare, cu durata mai mare de 3 săptămâni, greutate la respiraţie, oboseală permanentă, lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate, transpiraţii, mai ales în timpul nopţii, uneori hemoptizie (bolnavul scuipă sânge).
Existenţa acestor simptome impune prezentarea la medicul de familie sau la medicul pneumolog.
Depistarea bolii se face prin examenul de laborator al sputei şi prin radiografie pulmonară.
Tuberculoza este o boală gravă care poate evolua spre deces în lipsa tratamentului sau a nerespectării acestuia.
Tratamentul durează de obicei 6-8 luni, dar durata se poate modifica în funcţie de gravitate şi localizare. Tratamentul constă în administrarea unei combinaţii de medicamente pentru a evita apariţia rezistenţei bacilului. Anumite erori (medicamentele nu sunt luate regulat, tratamentul este întrerupt de către bolnav) au determinat apariţia bacililor rezistenţi la medicamente eficiente iniţial, ceea ce influenţează nefavorabil evoluţia bolii.
Este important de reţinut că tratamentul în tuberculoză este obligatoriu, gratuit (inclusiv pentru persoanele neasigurate) şi trebuie luat sub directa observaţie a unui cadru medical.
Tuberculoza se vindecă dacă este tratată la timp şi corect. Aplicarea unui tratament corect, administrat sub directă observaţie medicală tuturor bolnavilor este considerată în prezent singura strategie eficientă de control a tuberculozei.
Prevenirea tuberculozei se realizează prin descoperirea, tratarea promptă şi corectă a bolnavilor care elimină prin spută bacili Koch, vaccinarea B.C.G. efectuată tuturor nou-născuţilor, respectarea de către persoanele care au venit în contact cu un bolnav de tuberculoză a tratamentului prescris şi respectarea regulilor de igienă (folosirea batistei sau a şerveţelelor atunci când tuşim, strănutăm sau expectorăm).
Regimul de viaţă are un rol important în creşterea rezistenţei organismului, recomandându-se în acest sens o alimentaţie bogată în proteine şi vitamine, evitarea fumatului, a consumului de alcool, călirea organismului, respectarea perioadelor de odihnă, a orelor de somn.
