Text: Contrast:
Boala Lyme este o boală transmisibilă al cărei agent etiologic este o spirochetă, Borrelia burgdorferi, care se transmite prin mușcătura de căpușă.
Căpușele se găsesc în număr mare în zonele împădurite, în iarba înaltă din spațiile verzi, pe câmpii și în zonele umede și sunt active începând cu temperatura de 7 °C. Căpușele fac parte din clasa arahnidelor și se întâlnesc în toate țările lumii. Sunt cunoscute aproximativ 850 de specii. Sunt paraziți mici care, asemenea păianjenilor, se hrănesc cu sângele organismelor pe care le parazitează: câini, oameni, păsări, căprioare, rozătoare mici și alte animale. Maeștri ai deghizării, căpușele stau ascunse în vegetație, unde cu ajutorul senzorilor pot detecta viitoarele gazde din apropiere. Ele se urcă pe organismul gazdă în momentul în care acesta traversează zona de vegetație.
Căpușele, cu ajutorul aparatului bucal, se hrănesc prin înțepat și supt și se prind ferm de pielea gazdei. Sunt necesare mai multe zile până când sunt saturate cu sânge. În acest timp, masa lor corporală crește semnificativ. Ciclul biologic al căpușelor (larvă, nimfă și adult) are nevoie de 3 gazde pe care se dezvoltă, consumându-le sângele. O femelă adultă consumă cel puțin 0,6 ml de sânge și depune cel puțin 10.000 de ouă. Astfel se explică creșterea imensă a populației de căpușe.
Boala poate evolua în trei stadii:
Stadiul I – borelioza incipientă, localizată, sau „eritemul migrator”
Eritemul migrator este definit ca o leziune cutanată care se manifestă inițial ca o maculă sau papulă de culoare roșie și care se extinde în zile sau săptămâni, formând o leziune mare, rotundă, deseori cu decolorare centrală parțială. Leziunea singulară trebuie să atingă un diametru de minimum 5 cm.
La majoritatea pacienților, eritemul migrator este acompaniat de alte manifestări acute, de tip pseudogripal: astenie, febră, cefalee, ușoară redoare de ceafă, artralgii sau mialgii. Aceste semne și simptome au, în mod tipic, un caracter intermitent.
Manifestările din stadiul I apar la 2–30 de zile după înțepătura căpușei.
Stadiul II – borelioza diseminată
Spirocheta se poate răspândi prin vasele de sânge și limfatice către alte țesuturi: alte structuri ale pielii, sistemul nervos, musculo-scheletal, cardiac. Atingerea oricăruia dintre aceste sisteme poate cauza o largă varietate de manifestări clinice, apărute de la câteva săptămâni până la peste un an de la infecția inițială.
- Manifestări clinice generale:
- semne și simptome generale, pseudogripale, mai severe decât în primul stadiu;
- leziuni secundare multiple, asemănătoare eritemului migrator, dar mai mici decât leziunea inițială.
- Manifestări musculo-scheletale:
- atacuri scurte, recurente, timp de săptămâni sau luni, ori tumefierea uneia sau a mai multor articulații (uneori urmate de artrită cronică la nivelul uneia sau al mai multor articulații).
- Neuroborelioză incipientă:
- paralizie de nerv facial — poate fi bilaterală, „paralizia lui Bell”;
- paralizii ale altor nervi cranieni;
- meningită aseptică, limfocitară;
- radiculoneuropatii;
- encefalomielită — rar; trebuie confirmată prin evidențierea unui titru mai mare de anticorpi anti-B. burgdorferi în lichidul cefalorahidian față de ser.
- Manifestări cardiace:
- debut brusc al unor tulburări de conducere atrioventriculare de gradul 2 sau 3, cu durata de zile sau săptămâni, asociate uneori cu o miocardită.
Palpitațiile, bradicardia, blocul de ramură sau miocardita, ca manifestări izolate, NU reprezintă criterii clinice de diagnostic.
Stadiul III – borelioza cronică
Acest stadiu neobișnuit apare după câțiva ani de la infecția inițială. Manifestările clinice din această fază sunt: artrita Lyme, acrodermatita cronică atrofică și sindroamele neurologice cronice.
Măsuri de control al bolii
- Atitudinea față de caz:
- internarea pacientului în spital dacă severitatea bolii o impune, acest lucru fiind la aprecierea clinicianului;
- declanșarea investigației epidemiologice;
- recoltarea de probe biologice conform algoritmului de diagnostic, în vederea stabilirii diagnosticului etiologic;
- instituirea tratamentului antibiotic conform ghidurilor terapeutice aflate în uz.
- Atitudinea față de contacți: nu este cazul, boala nefiind transmisă interuman.
- Măsuri generale de prevenție:
- protejarea organismului în cazul staționării în scop lucrativ sau de agrement în zone cunoscute cu populație numeroasă de căpușe;
- dezvoltarea de programe de control al vectorilor.
Măsuri de protecție personală împotriva infestării cu căpușe
- Purtarea unor haine deschise la culoare, cu mânecă lungă, și a unor pantaloni lungi introduși în șosete de culoare deschisă și textură mai deasă.
- Purtarea unor pantofi sport deschiși la culoare, fără orificii sau decupaje; papucii și sandalele sunt excluse.
- Utilizarea DEET (dietiltoluamidă) drept repelent, prin aplicare pe pielea ce va veni în contact cu zone infestate de căpușe (mâini, braț, antebraț etc.) și utilizarea de repelenți pe bază de permetrin, prin pulverizări asupra hainelor (în special pantofi, șosete, pantaloni).
- Tratarea hainelor folosite în teren după activități desfășurate în zone cu potențial de infestare — spălarea și uscarea cel puțin o oră cu aer cald sau fierbinte.
- Inspectarea corpului cu atenție; căpușele se pot fixa oriunde, fără a provoca disconfort la atașare sau în timpul hrănirii.
Ce faceți dacă sunteți înțepați de o căpușă?
În primul rând, nu intrați în panică și prezentați-vă imediat la o unitate medicală.
Numai o mică parte dintre oamenii care sunt mușcați de căpușe ajung să fie infectați cu Borrelia burgdorferi și dezvoltă boala Lyme, pentru că nu toate căpușele sunt purtătoare ale spirochetei. Se consideră că agenții patogeni pe care îi poate transmite o căpușă pătrund în organismul nostru numai dacă respectiva căpușă a stat atașată de piele, prin mușcătură, timp de cel puțin 36–48 de ore. Așadar, dacă îndepărtăm căpușa în primele două zile de la implantare, riscul de a contracta boala Lyme este extrem de mic!
- Loghează-te să postezi comentarii